Găsitul unui taxi într-o seară în care sunt trei stropi de ploaie în Bucureşti a devenit ceva de vise rele.  După ce am sunat vreo jumătate de oră la toate numerele de taxi din Bucureşti pe care le-am găsit pe net, am plecat pe jos, şi am luat unul de pe stradă (cam în maxim 2 minute).  Da nu asta era povestea.  Taximestristul respectiv avea cam în jur de vreo 25 ani, un puştan destul de spălăţel de altfel.  La un moment dat, sună o duduie, iniţial am crezut că vrea s-o combine sau ceva similar, dar, după ce o întreabă dacă a vorbit aia cu maică-sa şi dacă i-a zis şi de băiatu ăla, Vasi, scoate cu carneţel, şi îi spune că în ziua respectivă duduia are de dat vreo 20 milioane, dar că peste o săptămână o să ajungă la vre 50 milioane.  În consecinţă, ar fi mai bine să dea neapărat ceva a doua zi, măcar o parte din dobândă, că altfel o să crească foarte mult.  Rămân interzisă.  Au vorbit despre subiecul asta cât am mers de la Eroilor până la Piaţa Victoriei.  I-a explicat taximetristul duduii inclusiv că o modalitate de a rezolva problema era ca duduia (sau maica-sa mai degrabă) să-şi facă nuş’ce card la BRD. (Probabil un overdraft, ceva).  Începusem să mă întreb dacă o să ajung safe la destinaţie, şi cu coada ochiului m-am uitat şi la tariful pe km afişat pe ceas.  În general, cred am o doză de “voyeurist” în mine că mă distrează foarte tare să ascult ce vorbeşte lumea în tramvai, pe plajă, la restaurant sau … în taxi.  Da după experienţa asta, o să mă mai gândesc. Brrrr!!!

Dimineaţa în trafic

Din seria “Dimineaţa în trafic”, astăzi, la semaforul de la Apaca, pe banda de alături era o dudie (dacă pot să zic aşa) într-un Renault Clio pe care era lipit un sticker cu Omniasig.  Duduia mânca un crenvuşt (zău că nu ştiu cum se scrie corect şi nici nu prea-mi pasă). Era cam 8 dimineaţa, probabil că-i era foarte foame. Mi-am imaginat că probabil avea în suportul de pahare de lângă schimbătorul de viteze un borcan cu crenvuşti Cardinal. Noi avem lângă schimbătorul de viteze două suporturi de pahar (Sîc!) aşa că la o adică putem să punem lângă borcanul Cardinal şi borcanul de muştar…. Poftă bună!

România pitorească

Aseară am văzut pe stradă una dintre cele mai mişto maşini, aşa că m-am hotărât să împărtăşesc cu voi impresiile.

Îmi cer scuze pentru calitatea imaginii, şi în cazul în care nu vă e foarte clar ce vrea să reprezinte, vă zic eu.  E o dacie 1300 de culoarea crem (sau mai bine zis alb-gălbui), de o vârstă cel puţin respectabilă (i-aş da minim 20 ani), pe alocuri ruginită, cu uşa din faţă stânga uşor înfundată, cu număr de Ilfov, dar care, aşa cum vag se paote observa în imaginea de mai sus, are, în loc de parasolarul de la locul din dreapta, un frumos LCD de vreo 18in pe care rula un … film? Nu mi-am dat seama foarte clar, iar poza am facut-o aşteptând la semaforul de la Palatul Cotroceni.  Oare avea vreo legătură cu Palatul?

Meleu alb

Poate cineva să-mi explice şi mie care e şmecheria cu numărul extrem de mare  (parcă în creştere) de SUV-uri albe de pe şosele? Cel  puţin în Bucureşti, cred că văd minim 20-30 pe zi, asta doar pe drumul de acasă la birou şi invers. Mărcile preferate (în ordinea asta): Q7, X5, X3, Tuareg, ML, etc. E o modă? De la ce vine? Anyone……

Mie mi se pare uşor odioase, da în fine… părerea mea….nu dau cu paru. Întreb şi io.

Grătar cu aromă de ţărănism

După două zile de week-end în care am avut parte de tot felul de povestiri aproape de necrezut despre ghiolbănismul, lipsa de civilizaţie şi ţărănismul compatrioţilor noştri în special în cadrul unor excursii organizate de tip “cu autocarul prin Europa” (titlul ăsta s-ar putea constitui într-o categorie aparte de posturi), aseară, la intrarea în Bucureşti, adică pe bd. Iuliu Maniu (pentru cei care nu ştiu, bulevardul ăla mare pe care intri direct de pe autostrada Bucureşti-Piteşti), la etajul 1 al unui bloc, am zărit doi neni (ca să nu zic mai mult) care făceau grătar în balcon. Cred că tocmai se apucaseră, că era o flacără care lumina tot balconul, deci nu ajunseseră încă la jar.  Pentru o clipă ne-am gândit că e incendiu şi din spirit civic, am pus mâna pe telefon să sunăm la 112. Dar brusc, ne-am dat seama că am fi stricat o seara liniştită de duminică a unor oameni care nu doreau decât să se relaxeze cu un mic şi-o bere înainte de o săptămână tumultoasă…. Mi-e milă doar de chiloţii puşi la uscat de vecinii de la etajele superioare…..

SPFLD

Încă un mit mi-a fost năruit.  La o sesiune recentă de shopping (ştiu, exagerez, da se poate întâmpla oricui), am constatat şocată că  la Springfield se vând şi haine pentru fete.  Când am dat cu ochii de bluziţe, fustiţe şi ”sfetăraşe” de dudui, am avut senzaţia fie că am greşit magazinul, ori că sunt într-un alt film.  Am vrut să ies să mă uit dacă s-a schimbat numele magazinului, că nu înţelegeam ce se întâmplă.

Şi de fapt, chiar nu înţeleg.  Nu sunt prea multe magazine dedicate bărbaţilor (cel puţin în Bucureşti), şi de-aia mi se pare cu atât mai surprinzător când constat că şi ăstea se transformă.  Dar mă întreb care o fi explicaţia.  Nu e suficient de rentabil un asemenea magazin? Nu prea îmi vine să cred.  E plin mall-ul de corporatişti şi studenţachi aranjaţi (în fine, nu lipsesc puştanii îmbrăcaţi cu trening adibas, dar totuşi….), deci? Într-un secol 21 în care se zice că lumea continuă să fie condusă de bărbaţi, comerţul pare să fie extrem de feminist, deşi, eu rămân la părerea mea că de fapt totul e doar o iluzie.

Hai să dăm mână cu mână…

Ieri, de ziua Unirii Principatelor (Unirea mică – aia Mare e în decembrie), poporul a sărbătorit din plin.  Sau aşa mi s-a părut mie aseară, când am ajuns acasă.  Pentru că stau în Drumul Taberei, sunt înconjurată de cârciumi “celebre” (aspect pozitiv – sort of) dar şi de nu mai puţin celebrul patinoar (aspect negativ mult sub zero, asta ca să nu zic foarte).  Aseară, la Patinoar era concert.  I-am auzit pe 3SudEst cântând ultimul lor hit (Duţă rulz!!!,) dar cred că i-au auzit şi cei care stau la Răzoare.  Pe stradă era o forfotă de nedescris (deşi era uşor ger), iar cârciumile (la care am încercat în disperare să găsim o masă liberă) erau pline ochi de lume, dar şi de aburi şi fum.   

La ora 9, nu puteai să arunci un ac la Hard Rock Il Calcio, dar nici la Tratorria Roma (revin cu detalii despre cele două cârciumi ceva mai târziu). Era totuşi o zi de joi, nici un sfânt mai mult sau mai puţin celebru nu părea să fie sărbătorit, deci? Care e explicaţia? Singura plauzibilă mi s-a părut cea în care poporul român, într-un moment de efuziune patriotică, a ieşit pe străzi să facă hore şi să se bucure…. Da tocmai la cârciuma mea preferată din cartier? Eu ce vina am?

Leul fioros

Constat că în ultimele zile, toată naţia a intrat în vrie din cauza cursului de schimb euro/leu.  La televizor, la radio, în presă, în tramvai şi la coadă la pâine, toată lumea îşi dă cu părerea cum s-a ajuns aici (n.r. la 1 euro = 3.76 lei), cine e de vină (în speţă americanii, guvernul sau nu), dacă leul îşi va reveni (şi eventual când) ş.a.m.d.

Nu mă pricep în mod deosebit la piaţa valutară, dar am vaga senzaţie că şi celor care se pricep le e extrem de greu să prevadă ce urmează a se întâmpla.  Dacă cineva ar ştii cu siguranţă ce se va întâmpla, păi ăla s-ar umple de bani fără doar şi poate.

Dar în fine, ăstea sunt chestii mult prea serioase. Ce mă distrează foarte tare este să aud conversaţii între oameni care n-au nici o treabă cu problema, da îşi dau cu părerea nene!!!  În plus, ei sunt foarte convinşi că ştiu despre ce vorbesc.  Ştiţi cum e, la fotbal şi politică… (şi mai nou evoluţia pieţei valutare)… se pricepe cam tot românul… altfel… n-ar fi român.  O doamnă “bine” spunea deunăzi că e foarte îngrijorată din cauza cursului, că aproape a ajuns la 4 lei, şi tre să se-apuce să facă gardul cât mai repede, mai ales că vin alegerile……(?!?)  Tot aceeaşi doamnă îşi exprima neîncrederea în declaraţiile guvernatorului băncii centrale…. la modul că e normal să declare că-şi revine cursul, ca să liniştească populaţia…. Adică, mă-nţelegi, nu se lasă ea convinsă de declaraţiile oficiale, că doar ea înţelege fenomenul şi îşi dă seama cum stă treaba cu cursul ăsta…. offfffff

Dimineaţă, la ştiri, un broker (te-aştepţi ca măcar ăştia să fie cât de cât profi, dacă cu asta se ocupă) a scos pe gură cea mai mare platitudine pe care am auzit-o în ultima vreme: “Leul este o monedă convertibilă care se apreciază sau se depreciază”.  Dooohhhh!!!!!!  Pe bune????

Cronică de concert – Camouflage

Aş vrea ca postul ăsta să fie un fel de continuare la un post mai vechi, în care povesteam despre atmosfera de la concertul DE/VISION, unde, în ciuda faptului că trupa a cântat genial, (dez)organizarea concertului mi-a lăsast un gust foarte amar.

În schimb, sâmbătă, la concertul Camouflage, lucrurile au stat puţin altfel. În sală nu mai era ger (deci, Kompas Events: se poate!), exista o garderobă (ce-i drept, la DE/VISION garderoba era complet inutilă), nu a cântat Şuie Paparude (thanks, God!) dar cel mai important lucru mi s-a părut faptul că sala era aproape plină (deci, Kompas Events: se poate!).  Nu ştiu cum au reuşit, dar lumea s-a strâns la concert, şi ce m-a impresionat foarte tare a fost că media de vârstă depăşea 30 ani.

Trupa a cântat ok, deşi mi s-a părut că erau cam obosiţi. Parcă gâfâiau după fiecare piesă, dar în schimb au încercat din greu să fie prietenoşi cu publicul şi să facă atmosferă.  Unele chestii de animare a publicului mi s-au părut copiate de la Depeche Mode, dar, asta e, nu pot toţi să fie geniali şi originali….

Apropos de Şuie Paparude (nu ştiu de ce mi s-a pus pata pe ei), l-am văzut pe unul dintre cei 3 deosebiţi la concert sâmbătă.  Nu-mi dau seama dacă venise să spioneze (ha!ha! – nici în visele lui) sau doar să mai înveţe câte ceva (oricum e tardiv!), dar am avut de câteva ori impulsul să-i cer o parte din banii plătiţi pe biletul la concertul DE/VISION.

Love Is a Shield!

Mango … la cap (de ce nu Papaya?)

Stiţi magazinul Mango? Dacă da, aţi observat vreodată că, în magazinul ăsta, de câte ori mergi, vezi  o mare de femei care caută printre bluziţe, fustiţe, pantalonaşi şi alte obiecte vestimentare şi din loc în loc, zăreşti bărbaţi (în general între 20 şi 40 ani) care par iniţial uşor stresaţi, apoi devin enervaţi, frustraţi şi mai apoi disperaţi? N-am înţeles niciodată de ce se întâmplă doar în magazinul ăsta. În alte magazine cu haine de femei nu e aşa evident. Zău aşa…