Destinaţie de vacanţă

Dacă te simţi plictisit(ă) şi ai chef de-o aventură cu adrenalină din greu, îţi sugerez o desinaţie de vis.  Se cheamă El camino del Rey şi e în Malaga, Spania.  

E ciudat să fii normal?

Am văzut întrebarea asta pe un banner purtat de nişte protestatari împotriva fenomenului gay la începutul săptămânii.  Io cred că nu e ciudat să fii normal, da e cam nasol. 

Oldies but goldies… dacă doriţi să revedeţi

Cum stăteam azi dimineaţă în trafic gândindu-mă la nici nu-mi aduc aminte ce, am auzit la radio ceva cu Glenn Medeiros….GLENN MEDEIROS!!!!! Mai ţineţi minte? Era în ‘90 la TV Satelit şi în mod evident la casetofon la orice chef, petrecere, bal, sindrofie…

Dacă doriţi să revedeţi ceva deosebit care ne-a încântat copilăria şi adolescenţa, take this:

ps. Puteţi să vă imaginaţi că Glenn Medeiros a cântat şi alte melodii? Sau că avea fani înrăiţi? Oare cu ce s-o mai ocupa? Oare trăieşte din drepturile de autor?

Ucenicul supravieţuitor

M-am uitat săptămâna trecută la noua serie “Ucenicul” lui Donald Trump (seria 6).  Plictisitor, ca să nu zic enervant.  Probele par să fie aceleaşi cu cele din seriile anterioare (adevărul e că nu mai ai ce să inventezi după 5 serii a câte 14-15 episoade), iar dialogurile devin insuportabile.

Nu ştiu zău ce caută Trump, dar serialul beneficiază în mod evident de o regie amănunţită până la ultimul detaliu.  De aia cred că poate să devină un fel de ”Supravieţuitorul”.  Concurenţii complotează în mod evident cu scopul de a-l elimina pe un altul, iar Trump, deşi la prima vedere ar părea că ia independent deciziile de eliminare (cel puţin aparent nimic nu îl împiedică să facă asta), se lasă influenţat de majoritate.  Aş putea găsi zeci de motive pentru care deciziile/motivaţiile lui Trump nu au logică, da nu dezbat asta acu.

În plus, dacă te uiţi la mai multe episoade, îţi dai seama în aproape 99% din cazuri cine urmează să fie eliminat, datorită modului în care îţi sunt prezentate evenimentele.  Întotdeauna există un concurent care face ceva evident greşit (ori doarme în timp ce alţii par a munci, ori spune vreo tâmpenie ulterior exacerbată şi folosită de ceilalţi şi de Trump ca armă şi tot aşa)… devine plictisitor să te uiţi, pe bune… Eu înţeleg că nouă ne dau doar un rezumat de o oră a unei săptămâni întregi dar chiar şi aşa mi se pare că e un soi de manipulare evidentă….

Iar cireaşa de pe tort din seria asta a fost combinaţia dintre doi concurenţi (un el şi o ea).  În seria anterioară, Sean – englezoiul simpatic care a şi câştigat - se îndrăgostise de una dintre fete, şi se făceau diverse comentarii sau aluzii, dar s-au limitat la asta.  În schimb, în seria 6, au trecut la pupături şi discuţii aprinse despre loialitate.  Deci s-au transformat şi într-un fel de Big Brother.  Acu io nu zic că le-a zis regia să se pupe, da chiar mi se pare că exagerează, sau cel puţin că încearcă să găsească subiecte de atras audienţă care n-au legătură directă cu emisiunea.

Lipsă de încredere, sau mentalitate greşită?

Am primit pe e-mail mesajul de mai jos, şi deşi pare amar de adevărat, vreau să sper/cred că totuşi nu e ceea ce pare a fi….

“Un român este, de cele mai multe ori, mai bun decat un străin; însa doi străini sunt, întotdeauna, mai buni decât doi români”. Asta a fost replica spontană, memorabilă prin simplitatea ei, spusă cu năduf şi cu nedumerire ontologică de către un francez simplu şi obosit, care se străduie, de zece ani, să facă mica sa firmă din România să meargă mai bine. Fiecare dintre angajaţii săi este foarte bun, directorul e bine pregătit şi serios şi, totuşi, ceva ce scapă logicii de business se întâmplă: rezultatele sunt, sistematic, mai proaste decât bunul simţ ar spune că trebuie să fie. De câte ori a trimis câte un român să lucreze pentru câteva luni la filialele lui din Anglia şi din Grecia, acesta a ieşit în evidenţă. Pe drumul de întoarcere, însa, se produce ceva, o reacţie ciudată, care schimbă lucrurile.

Unde se “evaporă” o bună parte dintre calităţile individuale ale românilor când aceştia se adună în grupuri, fie ele mici de tot sau mari, în firme sau chiar în guverne? Eu am o explicaţie simplă: România este ţara cu cel mai redus indice de încredere generalizată din Europa, şi asta de mulţi ani la rând.

Statistic, un român se asteaptă (de cele mai multe ori fără să conştientizeze) ca 9 din 10 conaţionali ai săi să aibă ceva de ascuns faţă de el, să încerce să-l mintă, să se poarte urât cu el, să-l insulte, să profite de el sau să-l înşele într-un fel sau în altul.

Eşti “programat” pentru asta la piaţă, în relaţiile cu vecinii de bloc, cu şefii şi cu subordonaţii, cu clienţii şi cu furnizorii, cu Parlamentul şi cu Justiţia etc. Reacţia instinctivă este de apărare şi, omeneşte, de răzbunare; mergi la alegeri nu ca să votezi pentru cineva, ci împotriva altuia, te străduieşti să păcăleşti Statul chiar dacă nu ai niciun profit din asta, pentru că ai certitudinea că şi el te păcăleşte pe tine.

Dacă nu eşti plătit atât cât crezi că ai merita, asta e sigur pentru că angajatorul vrea să te exploateze şi să te umilească. Când îţi găseşti alt loc de muncă, cu un salariu mai mare şi cu o maşină mai bună, nu te poţi despărţi simplu de el, ci trebuie să-i trimiţi un mesaj ironic, cu cc la ceilalţi colegi şi, uneori, chiar şi la câţiva clienţi. Eventual, dacă poţi şterge şi nişte fişiere importante în ultima zi de lucru, e şi mai mare satisfacţia. Ce contează că patronul acela nu mai doarme noaptea gândindu-se cum va plăti chiriile şi salariile, că s-a îmbolnăvit de ulcer şi că nevasta l-a părăsit pentru că vine zilnic acasă la zece noaptea? Nu, el trebuie pedepsit exemplar; dacă nu pentru altceva, atunci măcar pentru că nu a fost mai deştept încât să facă firma să fi mers mai bine.

Mergi la un interviu? Deja tu şi angajatorul v-aţi pus pe poziţii adverse, probabil fără să vă daţi seama. Instinctiv te aştepţi ca cel cu care stai de vorbă să încerce să te umilească sau să te păcălească, dupa cum el se aşteaptă să îl minţi şi îţi pune tot felul de “capcane” ca să te prindă. Ţi se face o ofertă mai mică decât te-ai aşteptat? În niciun caz nu spui “Vă mulţumesc pentru că m-aţi ales pe mine, însă…”. Fă-l să plătească afrontul: “Vai, mă faceti sa rad …”. Ai un şef român, mai deştept şi mai bine pregătit decât străinul care a fost înaintea lui?
Sigur e ceva dubios la mijloc, bunele lui intenţii sunt doar de faţadă, trebuie aplicate urgent nişte măsuri preventive de apărare şi de discreditare a “inamicului”. Măsuri de apărare pe care deja şi le pregăteşte şi el faţă de tine, instinctiv. Sună cunoscut?“

Omul, cel mai bun prieten al câinelui

Conform unei ştiri de prin nuş ce ziar, se pare că o femeie a muşcat un pit-bull pentru a-şi apăra labradorul agresat de ferocele câine.  O americancă s-a luptat cu pit bull-ul după ce acesta a sărit în grădina femeii şi a atacat labradorul. Pentru a-l constrânge pe câine să deschidă fălcile înainte ca labradorul să fie ucis, femeia a început să îi muşte nasul pit-bull-ului.  

Aşa da devotament pentru câinele tău!  Şi io am un câine (deşi unii ar putea zice altfel) şi mă întreb ce-aş face într-o situaţie similară (sper să nu fie cazul).  Sunt sigură că unii ar zice dintr-o răsuflare că ne-am lua alt câine….

Da stăpânul pit-bull-ului ce-o fi zis? A dat-o oare în judecată pe agresoare că i-a cauzat răni amărâtului de pit-bull?

Nike reciclaţi

Cică Nike o să producă o serie de pantofi sport din materiale reciclate…. probabil e o chestie scornită de PR-işti să dea bine pe la oengeuri….  Nuş ce atlet american ar fi zis că asta e “o ocazie de a proteja mediul si de a conserva planeta….”. Offf, dacă aşa ne-am hotărât să salvăm planeta…. Io zic mai bine să scoatem din beciul, boxa sau şopru bunicilor pantofii purtaţi acu ceva timp (de noi sau de alţii) şi să-i reciclăm pe ăia, daca vrem să protejăm planeta. Ce rost are să luăm unii noi???

 Da apropo de tenişi/başcheţi, vă mai amintiţi celebra reclamă la Adidas …Torsion din anii 90? Sloganul cred că era ceva de genul “Dacă vrei cu adevărat, poţi”. Cred că nu ştia nimeni ce e aia Torsion da, reclama a fost genială, dacă a reuşit să rămână în conştiinţa (potenţialului) consumator pentru mai bine de 15 ani.