După o vacanţă de 2 saptămâni şi un uichend cu teambuilding, here we go again!
Una dintre cele mai tari chestii pe care le-am aflat recent, e o formulă de încheiere pentru e-mailuri de business. V-o spun şi vouă, da să nu mai ziceţi la nimeni:
“Have a beautiful day inside and outside!”
Nu vi se pare foarte taaaare??????
Dacă te simţi plictisit(ă) şi ai chef de-o aventură cu adrenalină din greu, îţi sugerez o desinaţie de vis. Se cheamă El camino del Rey şi e în Malaga, Spania.
M-am gândit să închiei ziua într-o notă pozitivă, deşi clipul ăsta mă face să plâng de câte ori îl văd. (Când eram mică începeam să plâng de câte ori mă puneau să spun poezia Căţeluşul şchiop).
Găsitul unui taxi într-o seară în care sunt trei stropi de ploaie în Bucureşti a devenit ceva de vise rele. După ce am sunat vreo jumătate de oră la toate numerele de taxi din Bucureşti pe care le-am găsit pe net, am plecat pe jos, şi am luat unul de pe stradă (cam în maxim 2 minute). Da nu asta era povestea. Taximestristul respectiv avea cam în jur de vreo 25 ani, un puştan destul de spălăţel de altfel. La un moment dat, sună o duduie, iniţial am crezut că vrea s-o combine sau ceva similar, dar, după ce o întreabă dacă a vorbit aia cu maică-sa şi dacă i-a zis şi de băiatu ăla, Vasi, scoate cu carneţel, şi îi spune că în ziua respectivă duduia are de dat vreo 20 milioane, dar că peste o săptămână o să ajungă la vre 50 milioane. În consecinţă, ar fi mai bine să dea neapărat ceva a doua zi, măcar o parte din dobândă, că altfel o să crească foarte mult. Rămân interzisă. Au vorbit despre subiecul asta cât am mers de la Eroilor până la Piaţa Victoriei. I-a explicat taximetristul duduii inclusiv că o modalitate de a rezolva problema era ca duduia (sau maica-sa mai degrabă) să-şi facă nuş’ce card la BRD. (Probabil un overdraft, ceva). Începusem să mă întreb dacă o să ajung safe la destinaţie, şi cu coada ochiului m-am uitat şi la tariful pe km afişat pe ceas. În general, cred am o doză de “voyeurist” în mine că mă distrează foarte tare să ascult ce vorbeşte lumea în tramvai, pe plajă, la restaurant sau … în taxi. Da după experienţa asta, o să mă mai gândesc. Brrrr!!!
Am văzut întrebarea asta pe un banner purtat de nişte protestatari împotriva fenomenului gay la începutul săptămânii. Io cred că nu e ciudat să fii normal, da e cam nasol.
Am citit zilele trecute un articol referitor la alegerile din mai 90 şi campania electorală de acum 18 ani. La mitingurile PDSR se strigau sloganuri de genul:
Sinceră să fiu, îmi doresc să se dea la televizor în fiecare zi vreo 5-10 minute de reluări din Cântarea României, vizitele de lucru, mineriade, şi altele asemenea. E păcat că am uitat toate ăstea şi nu ne-ar strica se ne aducem aminte din când în când de unde am plecat. Părerea mea!
Mă simt bătrână, urâtă şi bolnavă. Am fost miercuri (mda, nasol) în Gaia la o petrecere corporatistă şi printre vreo 100 de puşti la vreo 22-23 de ani mi s-a părut că sunt foarte nasoală. Ca urmare, am sprijinit barul împreună cu vreo câteva mojito (mai nasol că am uitat câte) şi apoi am zăcut 2 zile. Încă un semn că sunt cam bătrână, dacă îmi trebuie 2 zile să-mi revin. Îmi aduc aminte că pe vremea când eram ca puştii din Gaia, aveam uichenduri care începeau joi seara în genul de Club sau Fire, vineri dimineaţa eram la birou la prima oră, şi uichendul continua în acelaşi ritm până duminică pe la prânz.
Scriam aici cu ce poţi să combini berea în cazul în care ţi se pare amară şi acidulată. Ei bine, există şi varianta gata combinată, eu am încercat berea Newton, cu aromă de mere, un fel de cider…. Uşor alcoolizată (3.3%), numai bună pentru dudui…. Parerea mea!
Din seria “Dimineaţa în trafic”, astăzi, la semaforul de la Apaca, pe banda de alături era o dudie (dacă pot să zic aşa) într-un Renault Clio pe care era lipit un sticker cu Omniasig. Duduia mânca un crenvuşt (zău că nu ştiu cum se scrie corect şi nici nu prea-mi pasă). Era cam 8 dimineaţa, probabil că-i era foarte foame. Mi-am imaginat că probabil avea în suportul de pahare de lângă schimbătorul de viteze un borcan cu crenvuşti Cardinal. Noi avem lângă schimbătorul de viteze două suporturi de pahar (Sîc!) aşa că la o adică putem să punem lângă borcanul Cardinal şi borcanul de muştar…. Poftă bună!
Cum stăteam azi dimineaţă în trafic gândindu-mă la nici nu-mi aduc aminte ce, am auzit la radio ceva cu Glenn Medeiros….GLENN MEDEIROS!!!!! Mai ţineţi minte? Era în ‘90 la TV Satelit şi în mod evident la casetofon la orice chef, petrecere, bal, sindrofie…
Dacă doriţi să revedeţi ceva deosebit care ne-a încântat copilăria şi adolescenţa, take this:
ps. Puteţi să vă imaginaţi că Glenn Medeiros a cântat şi alte melodii? Sau că avea fani înrăiţi? Oare cu ce s-o mai ocupa? Oare trăieşte din drepturile de autor?
